11/365 Eu pot

Azi, o zi ploioasă din toate punctele de vedere pentru mine. Scroll, scroll, și-mi sare în ochi un video cu o tanti care în loc de mâini avea un fel de sferturi de brațe, brațe puternice și pline de iubire, cu care-și îngrijea bebelușul și cu care-și ducea o viață cât de poate de normală. M-a lăsat mască.

No, ce să mai zici în situația asta, câte scuze să mai inventezi că tu nu poți (când poate chiar nu-ți lipsește nimic)?

Când n-ai încotro, direcția este tot înainte. Îți plângi de milă o dată, de două ori, plângi de câte ori te trage la plâns, îți tragi sufletul cât poți și decizi că de azi înainte să te canalizezi doar pe ce este important cu adevărat pentru tine. Că ți-e foame, sete sau n-ai de multe feluri, să ții minte că truda ta te va răsplăti la un moment dat.

Gândul și energia să-ți fie pe soluții. Nu-ți pierde speranța oricât de greu ți-ar fi. Și când nu mai poți, să știi că mai poți un pic. Perseverența este cheia. Pe cuvânt.