16/365 Lecții peste lecții

Cu un pic de amărăciune, am ajuns să trag o mică spre mare linie sub cei care mi-au irosit timpul, mi-au trădat încrederea și au abuzat cu bună știință de bunătatea și poziția mea.

Este o lecție grea și neînvățată pe care, după atâtea episoade peste care am trecut cu vederea de fiecare dată și am zis lasă, de data asta nu vreau să mai trec. De fapt, trec, doar că altfel. Nu doresc să mai îmi risipesc energia și timpul cu oameni de acest tipar și ce voi face, este să-mi pun niște ochelari mari de cal ca să privesc tot înainte și să-mi văd de drum. E greu, pentru că iubesc oamenii și sunt omul șanselor însă am învățat să mă iubesc și pe mine.

Este dificil să înțelegi de ce ăla pe care l-ai împins de la spate cu blândețe și prietenie, l-ai îmbrățișat în vremuri grele, i-ai deschis porți, să-ți răspundă indirect prin acțiuni ticăloase și să se comporte ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

Pentru mine, replica cu așa-s oamenii, e seacă și mai mult mă scoate din minți. Probabil că atunci când individul își dorește afirmare cu orice preț, caracterul lui real se dezvăluie lumii.

Chiar îmi pare rău de voi, este o mutare slabă. Am doar un zâmbet trist și o să-mi treacă.