6/365 Nu te costă nimic să fii om
Când îți ghidezi viața după niște principii simple (bun simț și respect) și ești ancorat într-un strat bazal de omenie, uneori ți-e greu să pricepi de ce ălă e bou cu tine. Îți iei pastila de empatie și îți pare rău de el, îi găsești scuze și motive pentru comportamentul de doi lei pe care-l afișează cu nonșalanță și probabil în capul tău, îți cauți ție nod în papură, că poate meriți asta.
Nu, categoric nu, nimeni nu merită să fie tratat prost. Suntem niște fraieri buni pentru că tolerăm asta la nesfârșit, iar lumea ne ia de proști.
Cred că sunt perioade și perioade când simt că se adună toată indiferența, nesimțirea și toate nazurile, fițele și lipsa de bun simț a celor din jur. În primă instanță oftez, mă amărăsc, că deh, asta-i natura umană. Îți pare rău de tine, că iar ai călcat în aceeași capcană umană. Nu poți fi îmbrăcat 24/24 într-un scut.
Câteodată trebuie să dai în foc, așa ca mâncarea pe care o uiți pe aragaz preocupat de alte chestii, ca să-ți aduci aminte ulterior când cureți că nu ai fost deloc atent la tine. Ai uitat să ai grijă de tine, ai uitat să spui nu.
Întotdeauna vom filtra tot ceea ce este în jurul nostru prin sistemul nostru de valori. Soluția nu este să fii nesimțit ca un reply la mediul înconjurător, ci să spui stop acestui tipar iar dacă nu se schimbă nimic, să pleci cu inima deschisă. Fii curajos pentru ceea ce crezi!
Însă remember, indiferent cât de deștept, bogat sau puternic ești, nu te costă nimic să fii om. Puterea, bogăția, statutul, vin cu o responsabilitate mai mare la pachet. Admirația mea vine doar pentru cei care-i ridică necondiționat pe alții de jos.